Alexandru Negrea: “Investigația e una dintre cele mai eficiente metode de învățare și formare”

By April 11, 2018Visurile lor

Pe scurt, Alexandru este unul dintre cei mai cunoscuţi consultanţi în social media din România.

A început să scrie pe un blog personal în 2006, când fenomenul nu era foarte cunoscut în România. La sfârşitul anului 2010 a devenit  Social Media Manager la Banca Comercială Română, iar în martie 2013 a trecut la viața de agenție, unde a coordonat un departament de Facebook Marketing în cadrul Spada. Pentru că i-a plăcut foarte mult domeniul, în 2012 a început să organizeze cursuri de marketing şi comunicare în social media, cursuri pe care le-au absolvit, în ultimii cinci ani, peste 500 de companii din România şi care sunt recunoscute în toată ţara. Din martie 2015 a ales să se ocupe exclusiv de aceste cursuri, iar în august 2015, împreună cu Andrei Roşca, a înfiinţat Social Smarts, companie de cursuri intensive pentru dezvoltarea abilităţilor sociale.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Nu mi-a plăcut nicio materie la școală, dar am tolerat orele de informatică, pentru că aveam acces la un PC vechi și era fascinant pentru mine, ceva atât de avansat nu văzusem niciodată. Mai târziu, când am primit cadou de la părinți un PC, ora de informatică a devenit și ea insuportabilă, pentru că lucram în Pascal, un limbaj de programare antic și extrem de plictisitor. Sincer să fiu, nu îmi plăceau profesorii, care erau lipsiți complet de orice dorință de a ne învăța ceva, iar de aici materiile au devenit irelevante.

 

Cum te-au influențat profesorii în alegerile ulterioare?

În niciun fel, aș zice, dar e posibil să nu-mi dau seama. Au făcut și ei parte din contextul care m-a adus unde sunt acum, deci nu vreau să-i privez de meritele în privința asta, dar nu am nicio poveste din aia în care un profesor mi-a zis vreodată ceva care să mă marcheze și să am o revelație, cum mai vedem prin filme. Am fost un elev premiant în școala generală și cel mult mediocru în liceu, deci nici nu aveau cu ce să lucreze – un cerc vicios din care nu am ieșit până la terminarea studiilor.

 

Dacă ar fi să schimbi ceva ACUM, ce ai schimba în educația din România?

Aș introduce niște materii obligatorii: educația sexuală, creativitatea și psihologia comportamentală. Evident, nu-mi dau seama de la ce vârste ar trebui un copil să învețe aceste noțiuni, nu am toate datele, dar pe baza schimbărilor pe care le văd în jurul meu în societate, cred că le-ar prinde bine.

Aș lucra mai mult la posibilitătile de dezvoltare ale cadrelor din învățământ. Mi se pare că nu sunt motivați suficient să facă meseria asta cu plăcere și așa se ajunge la relația aia toxică dintre profesor și elevi. Nu cred că e vorba doar de bani, deși salariile sunt motivații puternice, deci aș merge și către programe gen “train the trainers” și tot felul de alte sisteme prin care să-i țin ancorați în realitate.

 

Știm cu toții că tu ești printre altele și profesor. Ce crezi despre metoda investigației ca formă de predare? O aplici? Cât de important este exercițiul practic în domeniul tău?

Investigația e una dintre cele mai eficiente metode de învățare și formare, din punctul meu de vedere. Dacă ai timpul necesar la dispoziție, lucrul pe echipe, pe bază de brief, care are ca rezultat unul sau mai multe proiecte colective de orice fel, îi ajută pe cursanți mai mult decât orice prezentare sau lectură a profesorului.

Entuziasmul pe care îl văd la cursantii adulți, atunci când apar astfel de exerciții practice, îmi arată cât de jos e sistemul de învățământ, din acest punct de vedere. Eu, de exemplu, nu îmi aduc aminte să fi lucrat la proiecte în echipă în timpul școlii.

 

Cursurile pe care le ții fac parte dintr-un program informal (foarte bun). Cât de importantă e totuși educația formală și cum se pot îmbina cele 2 forme de învățământ?

Mi-ar plăcea să fie totul spontan în viața asta, dar pare imposibil, așa că am încredere într-un mix de formal și informal, când vine vorba de educație. Din păcate, educația formală actuală din România e gândită să funcționeze independent de ce li se întâmplă elevilor în restul timpului, de înclinațiile lor artistice și de orice fel, de calitățile dobândite de aceștia în timpul liber, iar asta o face rigidă și lipsită de eficiență. Probabil aici ar trebui lucrat mai mult – la schimbarea programelor în așa fel încât să oglindească realitatea și felul în care s-a schimbat dezvoltarea intelectuală a copiilor, care au acum acces la informație mai mult decât au avut vreodată. Chestia asta îi schimbă la nivel profund, nu se poți opune și nici nu cred că ar trebui.