Bogdan Nițu: “Descoperirea vocației și potențarea talentului trebuie să fie sensul educației.”

By May 10, 2018Visurile lor

Bogdan Nițu, profesor al Școlii IAA – modulul digital, din 2014, este fondator al agenției Webstyler, cea mai premiată agenție digitală din România. A lucrat pentru multe branduri internaționale și locale și cel mai mult îl atrag campaniile de marketing sportiv.

La întrebarea “Cât de importantă este educația formală și cum se pot îmbina cele 2 forme de învățământ?” răspunde imediat “Pentru mine, îmbinarea înseamnă, de fapt, schimbarea din rădăcini a educației formale. Metodele alternative/informale de învățământ trebuie să fie integrate în sistemul formal. Descoperirea și practica trebuie să devina concepte de bază în sistemul de învățământ. Iar descoperirea vocației și potentarea talentului trebuie să fie sensul educației.”

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Cel mai mult mi-a plăcut limba engleză. Profa de engleză era cea mai cool profă. Era un personaj cu totul aparte. Deschidea rar manualul, venea mereu cu ceva nou. Îmi aduc aminte cum prin clasa a șaptea (1991) ne-a adus versurile Tom’s Diner (Suzanne Vega) și Wind of Change (Scorpions). Încă din a cincea faceam și meditații tot cu ea, acasă la un coleg. Avea un alt manual, total diferit, adus din Marea Britanie, dedicat învățării limbii engleze pentru copiii din alte țări. Am învățat din acest manual în ’88-’89. Ne spunea că nu trebuie să povestim de pe ce manual învățăm. Il aveam copiat la xerox, dar nu conta. Era mult mai cool decât manualele de la școala. Am oprit meditațiile când am intrat la liceu și m-am reîntors în clasa a 12-a. Mai mult de dorul ei decât de nevoie. De data asta ținea meditații la dânsa acasă. Avea o casă foarte creativă în centrul Ploieștiului. În camera în care țineam meditațiile avea un perete pe care erau lipite alandala zeci de postere cu un personaj asemănător cu Gopo care facea tot felul de acțiuni banale. Aveam voie să scriem orice voiam pe posterele alea, dacă respectam 2 condiții: să scriem în engleza și să fie ceva creativ, nu ceva banal. Doamna Dediu, hats off!

Cum te-au influențat profesorii în alegerile ulterioare?

În general nu pot spune ca profesorii mi-au influențat alegerile.

Dar există o excepție: 2 profesori m-au determinat să renunț la o facultate încă de la primul curs. Primul mă învăța ce e linia și punctul când cu toții intrasem cu examen la geometrie, al doilea făcea o propagandă socialistă greu de suportat. Pe ambii i-am provocat în sala de curs și ambii mi-au spus ca sunt impertinent, să tac și să nu-i mai deranjez. Nu îi interesa să mă învețe pe mine ceva, îi interesa doar să-și spuna poezia. Din ambele cursuri am ieșit înainte să se termine și nu m-am mai întors acolo. Atunci am realizat că trebuie să privesc altfel învățarea, să îmi aleg mult mai atent ce învăț și de la cine.

 

Dacă ar fi să schimbi ceva ACUM, ce ai schimba în educația din România?

Probabil că totul. Și asta pentru ca aș căuta să îi dau principalul lucru pe care azi nu îl are: sensul. Neexistînd sens în sistemul educațional din România, nu există nici o viziune. Iar viziunea asta s-ar referi la cum oferim fiecărui copil șansa de a-și descoperi vocația și cum potențăm talentul pe care fiecare îl are.

 

Știm cu toții că tu ești printre altele și profesor. Ce crezi despre metoda investigației ca formă de predare? O aplici? Cât de important este exercițiul practic în domeniul tău?

Eu sunt profesor pentru adulți (strategie de comunicare digitală), cu toții trecuți printr-un sistem de învățământ bazat pe acumulare de informații, nu pe analiza și descoperire. Și, cum eu mi-am propus să le schimb modul în care privesc comunicarea în digital, metoda mea îi surprinde inițial pe majoritatea, indiferent de vârstă, pentru că îi provoc să ajungă singuri la răspunsuri și la un nou mod de gândire. Nu li-l dau direct pentru că nu cred ca aș schimba real mare lucru. Cursul meu aproape că nu are suport de curs. Cei care nu ajung la curs și cer suportul de curs spun că nu au înțeles nimic. Să aplici metoda investigației la adulți este mult mai greu decât la copii. Și asta pentru ca au deja mintea formată într-un anumit fel, vin cu un anumit mindset. Vin să învețe niste modele fixe, niște șabloane pe care să le completeze ‘corect’. Și sunt surprinsi când nu le primesc și întreabă: ‘Și aici ce trebuia să fac?’. Adulților le este mult mai greu decât copiilor să se adapteze. Unii dintre ei ramân blocați în modul de gândire cu care au venit în prima zi. Aș spune că am o rata de succes de 70-75%. În ultimii 15 ani am fost și eu cursant în diverse contexte. Am plecat de acolo cu ceva în plus doar atunci cand am venit deschis să învăț ceva nou, ceva altfel.

Apoi, tot cursul meu este bazat pe practică în urma unei abordări descoperite anterior împreună, nu predată pe slide-uri de mine. Mai mult de jumătate din timp este dedicat practicii. Marea majoritate a exercițiilor presupune lucrul în echipa, nu individual. Lucrând în echipa dezbat foarte mult ți, fiind expuși la mai multe perspective, ajung să își formeze mult mai ușor o gândire strategică. În exerciții le dau situații inedite, le dau capcane, sunt eu ‘avocatul diavolului’ doar pentru a-i provoca să-și explice modul de gândire și să-și argumenteze serios alegerile. De asemenea, în timpul exercițiilor practice le cer să se evalueze între ei și să se conteste. Consider că așa pot să înțeleagă, nu să înmagazineze informații.

 

Cursurile pe care le ții fac parte dintr-un program informal (foarte bun). Cât de importantă e totuși educația formală și cum se pot îmbina cele 2 forme de învățământ?

În primul rând, ‘educatia informală’ depinde de cea formală. Pentru că educația formală se întâmpla zilnic timp de minimum 12 ani. Și dacă baza este greșita, devine mult mai greu să înveți ceva altfel.

Pentru mine, îmbinarea înseamnă, de fapt, schimbarea din rădăcini a educației formale. Metodele alternative/informale de învățământ trebuie să fie integrate în sistemul formal. Descoperirea și practica trebuie să devina concepte de bază în sistemul de învățământ. Iar descoperirea vocației și potentarea talentului trebuie să fie sensul educației.