La școală, copiii au nevoie să experimenteze încrederea. Lecția unei profesoare de fizică

By May 3, 2018Blog

Pentru un copil care până la vârsta de 15 ani a acumulat atâtea lacune încât matematica e de neînțeles, româna un fel de limbă străină, istoria o înșiruire de date fără sens, școala devine o scenă a neputinței care se repetă în buclă, zi după zi. Reacția în fața neputinței este diferită pentru fiecare copil în parte: unii devin sfidători și cinici, alții agresivi, alții se fac pe zi ce trece mai mici și mai umili, multora începe să nu le mai pese. În absolut toți se stinge ceva: dorință, curiozitate, inteligență, iar copiii încetează, de fapt, să mai crească, să mai evolueze. Sunt în pericol să ajungă să joace întreaga lor viață roluri mici, în care nu-și vor putea împlini potențialul și nu vor putea să ofere valoare. Este un scenariu sumbru și pentru ei, și pentru România.

La cele mai multe licee tehnologice din țară, copiii intră adesea cu medii sub cinci. În spatele notelor se ascunde o lipsă de abilități din ce în ce mai adâncă în fiecare an de școală. Atunci când încerci să le predai acestor copii noi concepte și când le scrii pe tablă noi formule, trebuie să fii conștient că ele nu au cu ce alte experiențe de învățare și cunoștințe să intre în legătură și sunt condamnate să fie uitate în scurtă vreme.

Firește că la 15 ani este dificil să recuperezi lipsurile create în 8 ani de școală, care vin la pachet cu o uriașă neîncredere. Ce poți începe să face ca profesor într-o astfel de situație este să construiești încredere.

Marcela Pană: „Dacă aș fi aplicat metoda clasică, nu aș fi avut niciun rezultat”

Marcela Pană este unul dintre cei 1.900 de profesori „altfel” formați de CEAE și predă fizica la Colegiul Tehnic „Danubius” din Corabia. O instituție de învățământ în care mulți elevi sunt admiși cu medii sub cinci, dar mai mult decât atât, trăiesc vieți pline de provocări, fără ca nici măcar să aibă, în unele cazuri, părinții aproape.

Marcela Pană are o strategie care a dat roade de-a lungul timpului: să fie alături de ei din punct de vedere emoțional. „Stau foarte mult de vorbă, își spun propriile problemele, mari sau mici, și am grijă să intrăm relaxați în lecția propriu zisă. Ei au nevoie de multă afecțiune”, spune profesoara. Și-a dat seama că să încerce să aplice la ei metodele clasice, bazate pe mult calcul matematic și pe memorare, era o acțiune din start sortită eșecului. A încercat, încă de dinainte să facă parte din proiectul „Fizica Altfel”, să folosească la clasă metode care să îi atragă pe copii. „Am încercat să le predau prin experiment, să îi ajut să realizeze anumite proiecte”, spune ea. Încercarea ei a avut succes, iar după ce a urmat cursurile de formare derulate de CEAE pentru profesorii de fizică, a început să aplice la clasă metoda investigației.

 

„Am văzut că elevii nu mai erau atât de crispați, le place să colaborăm, să lucrăm în echipă, lucrurile decurg mult mai plăcut la ore. Toți stau rău cu matematica și nu poți să lucrezi cu ei la un nivel ridicat. Mă axez pe partea experimentală, iar prin întrebări, îi las pe ei să descopere”, arată profesoara.

După o lecție predată în stil clasic, aproape niciun elev nu putea să rezume la sfârșitul orei principalele elemente predate. Acum situația este cu totul alta.

„Atunci când, în urma experimentului, copilul descoperă fenomenul și poate să își exprime opinia față de ceea ce învățăm, capătă mai mult curaj. În urma aplicării metodei investigației, elevii au fost capabili să îmi spună tot ce s-a întâmplat la ora respectivă. Dacă aș fi aplicat metoda clasică, nu aș fi avut niciun rezultat”, crede Marcela Pană.

Pentru că experimentele îi fascinează pe copii, profesoara a făcut eforturi să doteze laboratorul liceului, chiar dacă puține ore se pot desfășura acolo din cauză că a fost transformat în sală de clasă. „Experimentele îi fascinează. Eu mi-am amenajat din fonduri propriu laboratorul, apoi când s-au dat fonduri mi-am cumpărat truse pentru tot ce aveam nevoie, mecanică, termodinamică. Chiar am făcut un cerc pedagogic cu profesorii de fizică în care am aranjat laboratorul sub forma unui showroom, organizând pe standuri fiecare capitol al fizicii: electricitatea, termodinamica, optica, iar copiii au provocat profesorii la experimente inedite”, spune ea.

Încet, încet copiii încep să deprindă noi cunoștințe. Au încă lacune, dar și o armă nouă în depășirea lor: încrederea.